Burnt by the sun/Утомлённые солнцем

Înainte *nu ştiu exact care este T0, moment la care ne raporăm, dar mă voi limita la a spune doar “înainte” ca şi cum ar fi acum multă, multă vreme şi eu am multe, multe primaveri la activ*,  orice însemnă film cu influenţă politică era un candidat sigur pentru Coşul de reciclare.  Acum, din dorinţa de a-mi reîmprospăta cunoşţintele de limbă rusă, mi-am călcat pe ideile preconcepute şi am zis “Hai să…că doar n-o fi foc!”.  Foc n-a fost, din contră…a fost cam plăcut. Aşa nu-mi place când mi se distrug ideile preconcepute… Mereu ajung să îmi placă foarte mult ţintele ideilor respective. Am mai păţit asta cu Linkin Park, frişcă şi balerinii. Din acelaşi motiv *ideile preconcepute* fug şi de Family Guy, Grey’s Anatomy şi Prison Break *că suntem la capitolul filme*. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întampla dacă aş fi nevoită să mă uit la un episod dintre ele.

În ziua de Paşte, după ce am fost la biserică, precum toţi oamenii conştiinciosi, m-am ascuns în biroul tatălui, am închis uşa şi am optat pentru “Burnt by the sun” dintre “Bărbierul din Siberia”, “Bambi” *ce??* şi “Burnt By The Sun”. Am făcut rost de filmele astea acum… doi ani, chiar trei pentru că aveam impresia că mi-ar plăcea Mihalkov, din ce citisem despre el. Am avut o impresie corectă. *Impresiile sunt corecte sau bune?*

Ce mi-a plăcut?

1. Faptul că îmbina cultura rusă cu metode cinematografice occidentale.
2. Subiectul, care este inteligibil şi clar: sentimentul vremii.
3. Imaginile cu lanuri nesfârşite de grau şi porumb. Bogăţiile ţării.
4. Faptul că, deşi începe cu o imagine terifiantă, un om işi taie venele în cadă, pe parcurs uiţi de secvenţa aceea şi ţi se oferă o poveste nostalgică despre viaţa, cu toate beneficiile ei, dintr-o casă de la ţarp *дача* , a unui colonel din Armata Roşie, numit Kotov şi interpretat de Mihalkov în persoană.
5. De Kotov în toata splendoarea lui: prototipul rusului *de atunci, nu de acum, pentru că acum, din câte am observat trendul este de a arăta ca o fata subnutrită* înalt, bine cladit, serios şi impunător cu cei din jur şi protector şi hazliu cu familia.
6. Îmi place firea charming a lui Mitya, un fel de fiu risipitor care se întoarce după o plecare mai mult forţată, din  Franţa, cu experienţe şi mentalitate specifică.
7. Atitudinea protectoare a lui Kotov faţă de Marusia, soţia, şi fata de Nadia, aia mică.
8. Modul în care este ilustrat sentimentul vremii: portretul lui Stalin peste tot, pionierii, sărbătorile naţionale în care este preaslăvit conducătorul.
9. Atitudinea lui Kotov atunci când a realizat care era scopul adevărat al vizitei lui Mitya. Venise, în calitate de agent NKVD pentru a-l duce să fie judecat.  Kotov s-a îmbrăcat în uniforma militară,  şi-a luat adio de la familie, şi cu o atitudine calmă şi degajată, s-a urcat în maşină pentru a fi dus la execuţie. *alt verdict nu avea cum să primească, pentru că nici predecesorii săi, alţi 5 generali au avut aceeaşi soartă*. În momentul ăla mi se cam rupea inimioara… şi mă încercau niţel lacrimile.
10. Globul luminos/soarele revoluţiei care apărea ocazional şi veghea buna desfăşurare a evenimentelor.
11. Finalul. S-a terminat la fel cum a început: cu imaginea unui tânăr care işi taie venele în cadă.

Ce nu mi-a plăcut?

1. Faptul că la început ei vorbeau în franţuzeşte şi, nerăbdătoare cum sunt, am zis că eu vreau un film în ruseşte şi mă pregăteam să apăs pe patratelul de dedesubt.
2. Mitya nu mi s-a părut foarte credibil ca personaj încă amorezat de Marusia.
3. Se gaseşte greu, spre deloc pe DC++ şi torrenţi.
4. Atât!

Per total, superb film. Totuşi, încă nu am găsit filmul care să mă facă să plâng cu lacrimile până în barbă. Mai caut…

~ de kiaviseaza pe 23/04/2009.