Kia si dentistii

Cand intrebi pe cineva despre dentistul lui, cu siguranta iti va spune ca este foarte bun, daca nu cel mai bun dintre cei mai buni. Parca toti s-au nascut pentru a lua premiul Nobel pentru stomatologie in dinti, nu alta.

Traumele mele cu dentistii incep din frageda pruncie. Tin minte o baba blonda si grasa, cu strungareata, care se apleaca peste mine si imi zice ca daca ma doare sa ridic mana stanga. Si scaunul este intr-o incapare mare in care mai sunt alte 3 scaune, cu alte 3 victime si fiecare tipa dupa cat il/o tin plamanii. Si pe mine ma doare si ridic mana si o ridic degeaba…ca oricum nu se opreste pentru ca imi spune ca mai are putin si ar fi pacat sa se opreasca acum. La final imi spune ca mi-a pus arsenic sa omoare nervul si ca o sa ma doara un pic mai pe seara… dar o sa ma simt, de dimineata, mult mai bine. *Arsenic nu se dadea sotilor infideli?* Stiu ca a urmat o seara cu lacrimi si scancete si zvarcoleli demne de un contorsionist de durere. *Acum inteleg de ce li se dadea.* Daca ma dadeau ai mei la circ de mica, faceam zestre numa buna pentru maritis. Mama ei de baba, blonda, grasa si cu strungareata! Sa nu o omori cu pietre?

Pe mine, dupa vizita in Paris, ma doare ceva…dar nu imi pot da seama exact ce. Merg la dentist, care este omul avizat sa ma ajutre. Si asa incepe plimbarea…

Dentistul din scara de bloc: (Pe 1 Mai) Dentista cu pretentii de doctor cu titluri ce ar incapea pe o intreaga usa: “Dr. Prof. Univ. Conf. Pm”. Ma duc la ea, imi spune ca nu stie exact ce ar putea sa ma doara dar ca ma rezolva. Imi schimba o plomba, dupa o anestezie care imi trimite inima in urechi si mai sus de ele. Dupa asta sigur nu ar mai trebui sa ma mai doara. Mi se dezoreteste 3/4 din fata si descopar ca tot ma doare. A doua zi, ea nu stie ce sa imi mai faca si imi cere parerea daca ar trebui sa nu stiu ce… sau sa nu stiu ce partea a II-a. Cred ca asta e primul semn al incompetentei: Cand tu ca si doctor ajungi sa iti intrebi pacientul daca ar trebui sa ii faci un ETFGHSDFVFDV sau un DFSAERTGERV ca sa nu il mai doara. Finalitatea: Dentista de bloc pleaca in concediu si se intoarce peste o saptamana. Eu ar trebui sa revin cand se intoarce ea sa imi repare singura plomba care mi-ar putea da dureri. A doua zi eu urmeaza sa plec in  Far-Far-Away Land.

Intre timp eu zic sa ma mai duc la un alt dentist ca sa fiu sigura si sa nu imi las, pe ultima zi, problemele. Asa m-a invatat pe mine mama.

Dentistul din institutia guvernamentala: Merg la resedinta alesilor neamului. Ii zic ca ma doare ceva, dar nu pot identifica exact ce, datorita faptului ca durerea radiaza si… o simti mai hacana decat e. Cam ca la durerea de rinichi. Tu o simti acolo si ea, de fapt, e mai sus. Tanti, blonda, nu foarte grasa si cu ochelari cu lantic pentru a nu-i cadea n gura vreunui pacient, se uita atent si ma intreaba de ce nu mi-am pus aparat. “Nu mi-am pus aparat ca asa a vrut posteriorul meu mofturos. Si pentru ca durea ca naiba, de imi venea sa imi scot dintii cu manutele mele delicate, singurica, in fiecare zi cand ma trezeam de trebuia sa mananc piure de banane la mic dejun” imi zic eu in minte. Zambesc si o asigur ca asta urmeaza cand m-oi intoarce.  Sta…se uita… analizeaza tot ce se poate. Se joaca cu chestia aia ascutita pe gingiile mele. Simt gust de sange in gura. Dupa cateva minute in care “the red water” imi invada gura, madamma se trezeste sa imi spuna “Ia uite! Iti curge sange din gingie!”. “Muma-ta! Zi sa-nnebunesti! Si eu puteam sa iti zic asta si nu am nevoie de diploma.”. La final aflu ca si ea pleaca in concediu a doua zi si ca nu imi poate face decat o singura plomba din doua, pentru ca mi-a mai descoperit una. Eu: “Da, da, da. Vin eu maine sa ma rezolvati!”

M-o mai vedea tanti aia in visele ei urate si atata. Neeext! Gasesc clinica detinatoare de preturi mai mult decat condimentate, spre deosebire de dentistul de cartier sau de cel din institutia guvernamentala.

Dentistul privat, de fite: Ajung, recomandata de o prietena la un “tanar, frumos si destept cu masina decapotabila” care are clinica privata si pe care il cheama Florin.  La el e ca la dealeri. Prima vizita e gratuita. Urmatoarele te baga in faliment si te fac sa iti vinzi pana si caloriferul din casa pentru ce se succede. Florin vine la mine zambaret si binedispus. Are chef de joaca si ma tachineaza despre plombele mele trecute care sunt cat se poate de dubioase si ca mai bine nu ne gandim la ce babe nebune au trecut pe acolo, pentru ca par a fi manopera unor babe nebune. Cata dreptate are baiatu’ asta, bai baiatule! A zis ca ma rezolva el pana plec. Mi-a promis. Stie ca plec in Far-Far-Away Land de la prietena mea. In 5 zile am terminat, cu garantia ca cel putin 3 ani nu voi mai avea probleme *la dintisorii aia*. A descoperit si ce ma durea si alte lucruri care m-ar putea deranja cat as sta plecata. Rezolvat-a tot.

Factura era pe masura. Am zis ca lesin cand am vazut cat am de plata. Tre’ sa imi vand un rinichi si s-au dus si banii de iesit cu Mariusica la suc.

Dentista de bloc nu a venit nici acum din concediu. A zis ca vine luni. E joi…

Au mai ramas 2 zile.

~ de kiaviseaza pe 17/09/2008.