Après sesiune

Nu o sa ma ridic de pe scaun pana nu termin de scris asta!

De cand am terminat sesiunea, adica de pe 9 iunie, tot incerc sa creez ceva aici si… nimica. Nu am intalnit nimic despre care s-ar putea spune/scrie mai mult de 3 randuri. Si datorita acestui motiv am tot postat poze. Dar daca as urmari dictonul conform caruia o poza face cat 1000 de cuvinte + restul de cateva aiuratii de dedesubt, as putea spune ca am fost destul de prolifica. Cine stie a cui este cugetarea de mai sus este rugat/rugata sa mi-l comunice si mie [numele autorului].

Dupa sesiune am ramas cu un gust amar, pentru ca ne-au muncit de ne-au sarit capacele *sa mai aud eu pe cineva care zice ca la ASE esti intr-o eterna vacanta si il spal intre urechi cu sarba ghimpata*, si cu o singura restanta. Nu, surprinzator nu la mult hulita modelare a deciziei financiar monetare, ci la o materie, MySql, pe care am facut-o in liceu timp de un an de zile, am facut si un curs separat pentru care sunt a certified something si am mai repetat-o si un semestru in facultate. Asta spune mult si multe… Dar eu sunt A certified Something… who later failed that certain something... [postul va fi continuat, corectat si colorat... cand ma intorc. *Mereu spun asta.* Imi era dor sa apas pe "Publica". ]

Si m-am ridicat….

De mai tarziu:

Si m-am intors… dupa doua zile de dezmat crunt:alcool, droguri, baiet si ajuns la ora 10am acasa . Tot trag de mine sa ma urnesc cu invatatul pentru restanta de pe 1. Odata ce este activat Vacanta Mode cu greu reintru pe fagasul normal.

Acum sa revin la modelare si la profesorul meu. Am facut cu faimosul profesor Altar Moisa. Orice student de-al ASEului a auzit de el. A auzit cum ca la el trec 20% dintre studentii unei serii, 10le si 9le sunt pasari rare si oricat te-ai chinui, degeaba. Tot o sa pici. De fapt asta a fost primul lucru pe care ni le-a zis. “Din seria dvs. vor trece doar 20%. Anul trecut a fost un an bun: au trecut 30% si a fost un 10 sau doi.”

Inainte de examen am dat sarci pe Google si am ajuns la blogul lui Mihnea Boiangiu. Imi pare cunoscut numele lui desi nu stiu de unde sa il iau exact. De fapt in ultima vreme toti mi se par cunoscuti, chit ca nu i-am mai vazut vreodata. Mintile imi cam joaca feste. Cu toate ca nu sunt de acord cu postatul despre posturile altora pentru ca mi se pare ca tipa “Nu am inspiratie dar doresc sa scriu ceva pt ca in codul “cum sa bloghezi eficient” scrie ca trebuie sa postezi frecvent, nu ma pot abtine sa nu spun ceva pe marginea a ceea ce a scris Mihnea. *Da, du-te sa citesti ce a scris el mai intai si dupa aceea revino.*

Experienta personala legata de materia asta pot spune ca a fost una fericita. Am fost unul dintre cei 3 studenti din grupa mea care a reusit sa ia 5ul. Cand am aflat am avut un sentiment de fericire combinat cu vinovatie. Inca nu mi-am dat seama de ce.

La adresa ccelor care mi-au predat eu pot spune ca am numai cuvinte de lauda. Seminaristul, Gabriel Bobeica, ne0a muncit serios. El ne-a luminat in proportie de 80% despre ce si cum si, de asemenea avea si are har didactic, spre deosebire de multele madamme frustrate de care am avut parte pana acum, care isi varsau cum si unde apucau, naduful. Si nu, nu sufar de mania persecutiei… prea tare.

Pe langa faptul ca ne-a oferit tot felul de materiale si suporturi de curs si de seminar din timpul semestrului, inainte de examen am avut parte si de o ultima sesiune de lamuriri. Din punctul meu de vedere a fost super, atat ca seminarist cat si ca persoana. S-a chinuit serios cu noi, mai ales ca majoritatea nu stim sa derivam cum trebuie. Deh, “noi estem la ASE, tu fata, si nu trebuie nici sa stim nici sa calculam bine, nici sa stim ce se face cu gramatica. Noi trebuie doar sa facem bani si sa ne frecam de indivizi prin Bamboo-uri.” Mai mult nu ar fi avut ce sa ne faca… La materia de la curs a fost o problema. Era un pic cam prea avansata pt puterile mele neuronale, dar eu oricum nu am avut niciodata priza la matematica/statistica/econometrie, deci nu pot fi etalonul. Oricum, eram oarecum fascinata/speriata de profesor.

In concluzie Mihnea Boiangiu cred ca nu s-a putut detasa de esecul lui si si-a varsat si el naduful, precum seminaristele mele, in toate partile. Care-ncotro! Sau poate asta este parerea unei individe care a avut norocul sau nu doar norocul sa… nah.

By gones! Acum ma voi bucura de timpul liber si de strazile Bucurestiului pe care tot umblu teleleu de ceva zile incoace. Am descoperit o groaza de locuri frumoase si cladiri impresionante si parcuri si evenimente si oameni… si tot. Mai ales oameni. Am cunoscut niste persoane de la care as avea multe de invatat. Cea mai buna categorie de indivizi din lista mea: “Cei de la care pot invata ceva”

~ de kiaviseaza pe 20/06/2008.