Actualizare

un el: Unde pleci?

Eu: La V.

un el: Daca vrei sa te imbeti si sa fumezi iarba, poti sa stai si in Bucuresti.

Eu: Nu ma duc d’aia. Ma duc sa contemplez marea si nisipul.

un el: Ah… deci vrei sa te f*ti faci sex!

Eu: Nu. Ma duc sa interactionez cu marea. Porcule!

Miercuri intre h6.15 - h7.12

Unde mi-s sosetele? Unde mi-s pantalonii? Lucian a zis ca nu e frig, doar ca el sta cu geaca de iarna si caciula pe cap, iar pe jos e mocirla. Imi iau tricou’ si geaca de iarna sau doar şuba? Placa de par e incinsa? Nu pot sa ma duc la V. cu paru’ in toate partile. Daca ma intalnesc cu Le Futur Prince Charmant si ma vade cu zulufii in toate partile?

La SIR, Andra nu-i. Si stau cu geaca de iarna pe mine cand toti is in jampilici de primavara si ma simt precum badea Ion de la stana cu haina din blana de oaie sau ca un fel de Geaca cea mare si groasa in tara jampilicilor mici. Uhm… nu trebea sa ma vad cu fata asta la 6 juma? Iara am inteles eu dupa bunul meu plac? Bun… Suna? Suna. Schimbam locul de intalnire? Schimbam locul de intalnire. Las’… numa sa ajungem la timp.

Un drum care se face in aproximatix 20 de minute noi l-am facut in 8 minute: Militari - Gara de Nord. E si 5 iar trenul pleaca la si 12. Pfiuf! O fata… doua fete… cu noi doua, patru… lipseste una. Trenul accelerat Bucuresti - Mangalia va pleca in cateva minute de la linia 12. Ne numaram ca pe boboci si *sunet de fluier si steag galben fluturat* Uu! Uu! Am plecat. Urmeaza un drum lung marcat de “tagadam tagadam”-uri. Am decis, mie si  Andrei ne place sunetul scos de tren atunci cand trece peste imbinarile sinelor. Tagadam! Tagadam!

Miercuri dupa h 15

Dupa 10 minute de cautari am gasit cazare… fix la intrarea in V. Mare noroc pe noi. Din cate am inteles totul ar fi fost full, dar daca mergeai la risc sigur mai gaseai cate-o camaruta disponibila. Noi voioase nevoie mare ca avem patul si dusul (de mentionat neaparat este faptul ca era cu apa calda non stop, cu care mi-am oparit mana intr-un acces de exuberanta) fix langa locul de party party… l-am luat luam direct. Nu prea eram in postura de a mai face nazuri.

Ce ma deranjaza pana peste poate este faptul ca datorita cererii mari de cazari, localnicii isi impun conditiile, de cele mai multe ori aberante. Ni s-a spus ca respectiva camera nu ni se poate inchiria decat pentru trei zile, desi noi eram cu treaba doar doua. Am zis hai… fie… gasim noi pe cineva sa lasam inca o zi, cand plecam. Daca nu, platim trei si ne alegem cu doua. E ca inversul de la dero: platesti unu si primesti doua, noi plateam trei si primeam doua. Tre’ sa plateasca cineva si pentru promotiile alea.

Camera era undeva la mansarda, in capatul unui hol lung si destul de slab luminat, plin de iz de sosete *cred ca era de la adidasul vecinului atarnat pe geam* si de prea mult alcool. De fapt… tot podul casei era ‘amenajat’ sub forma unor incaperi mici. Cand spun mici… te rog sa iti inchipui camara bunicii in care bagi doua paturi si o masa si un boiler stricat… si peretii oblici din carton/bca. Ce frig am indurat cu si fara caldura corporala a vecinei de pat…Hah! Oamenii aia daca ar avea un Eco Toilette in curte l-ar intoarce in pozitie orizontala si l-ar face camera de inchiriat, de s-ar putea.

Prin V. faci un pas doi… si sigur dai de vreo fata familiara. Cred ca asta e si farmecul. Familiaritatea data de cunoscuti, unde te simti in siguranta. Vii, inspectezi, faci prezenta, te vezi cu ala intrebi de ala care tocmai a plecat si te pui pe… reinviat/intretinut bunadispozitia.

Am tot auzit cum ca nu se mai mere acolo, cum ca nu mai e ce a fost, cum ca… si cum ca nu… si cum ca poate. Atat de inundata am fost de aceste repetitii insipide incat am devenit imuna la ele. Am avut puterea sa deduc, intr-un moment de acuta luciditate, ca de fapt vina vine din interior. Din propria nemultumire fata de sine. Daca stai si te uiti in gura cocalarului de langa sau te zgaiesti la capra vecinului pana te alegi cu exoftalmie, normal ca nu te simti bine. Mereu va fi unu’ care sa iti zgandareasca mici frustrari interioare si sa iti strice tot mojo-ul. Eu ma simt bine unde ma simt bine si cand ma simt bine. Dureros de gandita si intoarsa pe toate partile, si de fapt a pornit de la nemultumirile colective legate de Paste si sarbatori in general, iar eu mi-am permis sa o aplic si in cazul de fata pentru ca se potriveste de minune.

Seara am party, am dansat, am comunicat, am ascuns pachete de tigari prin buzunare straine ca mai apoi sa nu mai stiu care buzunare *E cam ciudat sa intrebi un cvasi-strain daca nu cumva ti-ai lasat la el tigarile in seara precedenta. Nu da/suna bine pentru o fata cuminte. Raspunsul? Da’ eu la tine mi-am lasat… sapca azi noapte? * si am facut nenumarate drumuri spre chioscul din colt unde Salitosul era 5RON fata de bar, unde era 10RON. Deplasarile mi-au facut bine si mi-au acordat si timp de meditatie. La chiosc am vazut si energizantul despre care imi vorbea captivat, anul trecut , nu mai stiu cine: “Jiguja: the drink you drink after you drink”. Pe site la ei zice cum ca…

servita inainte de a consuma alcool JIGUJA protejaza ficatul de actiunea nociva a alcolului si reduce absortia alcoolului in singe.

JIGUJA este excelenta in amestec sau asociere cu toate tipurile de bauturi alcoolice sau nealcoolice inbunatatindu-le gustul si pastrindu-si efectele benefice si in aceasta situatie.

servita dupa consumul de alcool JIGUJA previne simptomele neplacute de mahmureala, stare de rau, greata, dureri de cap, gura uscata si sete provocate de consumul de alcool.

servita a doua zi dimineata dupa o seara de petrecere va ajuta sa incepeti o noua zi proaspeti si plini de energie prin detoxificarea si energizarea organismului.

servita dupa efort fizic sau intelectual epuizant rehidrateaza si energizeaza organismul

servita in zilele calduroase si dupa sauna inlatura senzatia acuta de sete prin hidratarea organismului fiind revigorant , tonifiant si energizant metabolic excelent.

*Ah… daca stiam si eu asta joi dimineata. *

Joi

Pana la 6 seara am fost profund suferinda. Cerul nu mai era la fel de albastru, pasarile parca nu mai cantau *desi la mare nu prea canta vreo pasare, decat tipa pesarusii, dar e tabloul meu si fac ce vreau cu el* ci scherlaiau special sa imi provoace mie dureri de pavilioane, iar pietrele toate imi ieseau in cale pentru a-mi ingreuna avansarea. Ori am imbatranit ori mi-am pierdut antrenamentul pentru ca… o fo greu! Tare greu sa ma bat cu lumina zilei.

Seara: de la capat, dar mai temperat. Am prins oarecum rasaritul. A se consulta poza de mai sus pentru verdictul in privinta rasaritului care era si nu prea. Daca nu as fi trebuit sa prind un tren obscen de prost pozitionat, sigur as fi reusit sa il vad si nu l-as mai fi bombanit ca in datile anterioare. De obicei eram morocanoasa si infrigurata si nu vedeam rostul in a sta si astepta sa iasa soarele de dupa mare. E doar acelasi soare pe care il stiu de 20 de ani. E frig, e somn si amorteala si soarele nu merita. Acuma… am vorbit vremea pana la epuizare.

Am fost inspirata si temperata.

P.S. Bizonu’ & Iuda ruleaza!

P. S. S. Si ar mai fi… dar sunt doar franturi si nu le pot coase la loc.

~ by kiaviseaza pe mai 4, 2008.